A URCAT LA CER SĂ CÂNTE CU ÎNGERII

Viața parohiei Aprilie 3, 2015

Săptămâna Patimilor a început mai devreme pentru familia greu încercată a Pr. Constantin Sandu, tânăr în ale preoţiei, originar din Srahotin-Dângeni, jud. Botoşani, deoarece Liturghia Duminicii a V-a din Post avea să fie ultima pe care părintele la vârsta de 32 de ani avea să o săvârşească aici pe pământ. În seara aceleiaşi zile, sufletul său jertfelnic pentru Hristos şi pentru Biserică avea să fie chemat la Domnul, lăsându-şi scumpa şi tânăra soţie, Loredana, în grija Pururea Fecioarei Maria spre călăuzire pământească, răspândind în acelaşi timp printre cunoscuţii săi această cumplită veste. 

Prin viaţa sa aleasă părintele, supranumit încă din Seminar, FUEGO, pentru calităţile sale deosebite ca şi cântăreţ la strană, a lăsat pe unde a trecut, cel puţin o inimă îndurerată de pierderea sa prematură.

Bunul Dumnezeu a îngăduit să avem şi noi, noua comunitate din Leţcani, (Parohia "Înălţarea Domnului", înfiinţată în martie 2011) parte de aleasa lui contribuţie la ceea ce însemnează punerea temeliilor acestei parohii, căci în peregrinările sale prin ţara noastră s-a oprit o perioadă de aproximativ şase luni de zile în comunitatea noastră pentru a fi cântăreţ bisericesc. Glasul său şi melodiile izvorâte din dorinţa de a-i sluji lui Dumnezeu, n-au fost încă egalate şi poate că nici nu vor fi, mai ales că el nu va mai trece niciodată de acum pentru a ne bucura de slujirea lui Hristos.

De când s-a aflat cumplita veste, toată comunitatea s-a cutremurat!!!... şi ... nu ştim cum va fi de acum lumea fără el, pentru că deşi primise "harul preoţiei" fiind respectat pentru aceasta, tânărul preot în comunitatea noastră era tot fiul nostru duhovnicesc (Constantin - cel harnic şi corect, bun şi săritor la momentele cele mai grele, etc), fiul nostru cu care ne mândream datorită realizărilor frumoase pe care le împlinea în Basarabia, ca preot. Deşi nu mai era la noi la strană, drumurile sale se opreau destul de des pe la noi ca (aşa cum spunea chiar el) "să nu mă uitaţi".

Ar fi mai multe de spus..., dar cine suntem noi, sau ce suntem noi în faţa lui Dumnezeu?

Rămânem în suflet cu durerea nimicitoare a golului lăsat prin plecarea lui, încercăm să-i fim alături doamnei preotese şi fiului său, cu gândul că pe un drum presărat cu flori (de la biserica natală la cimitir), părintele s-a urcat la cer să cânte cu îngerii Liturghia cea cerească înaintea Tronului lui Dumnezeu întru Împărăţia Sa.

Dumnezeu să-l ierte!