În perioada 9-11 septembrie 2014, cu binecuvântarea de la Protopopiatul II Iaşi, credincioşii din Parohiile Chipereşti şi Oprişeni au făcut un pelerinaj în Ardeal, organizat în parteneriat cu Primăria Ţuţora, cu dl. Viceprimar Cristinel Albu, care s- a ocupat de transportul şi cazarea pelerinilor. Cu toate că pelerinajul avea să dureze trei zile şi două nopţi, au mers şi câţiva copii care, până la sfârşit, s- au dovedit mult mai rezistenţi decât adulţii. Aceasta şi pentru faptul că Hristos Domnul îi cheamă neîncetat: “Lăsaţi copiii să vină la Mine...”.
Marţi 9 septembrie, în ziua prăznuirii Sf. Părinţi Ioachim şi Ana, am plecat de la Chipereşti şi am ajuns spre seară la M-rea Sâmbăta de Sus- Brâncoveanu. Mânăstirea este situată la poalele munţilor Făgăraşi, într-un cadru natural deosebit. Aici ne- am închinat în cele două biserici, ne- au fost citite rugăciuni de către Cuvioşii Părinţi, ne- am recules la mormântul Părintelui Teofil Pârâian, am luat apă de la izvorul Părintelui Arsenie Boca şi de la Fântâna Izvorul Tămăduirii. Tot aici ne- am adus aminte de vieţile şi de sfârşitul martiric al Sfinţilor Brâncoveni, 2014 fiind şi anul comemorativ al acestor mari sfinţi români. Prima noapte am petrecut- o in Hateg.
Miercuri 10 septembrie dis de dimineaţă ne- am aflat stând la rând la M-rea Prislop, pentru a săruta crucea de pe mormântul Părintelui Arsenie Boca. Cu greu ne- am strecurat printre şiruri nesfârşite de maşini şi credincioşi, sute şi mii de oameni care vin la Prislop din toată ţara şi din străinătate, fiecare cu durerea lui dar şi cu speranţa că acest pelerinaj la mormântul Părintelui Arsenie le vor schimba viaţa în bine. O mare de oameni urcau de la biserica din vale spre mormânt şi totuşi se păstra o linişte ireală, desăvârşită.
Cât am stat la rând, am rostit în gând Rugăciunea Inimii a lui Iisus, dar am şi meditat la vorbele Părintelui Arsenie Boca: "Dragostea lui Dumnezeu faţă de cel mai mare păcatos este mai mare decât dragostea celui mai mare sfânt faţă de Dumnezeu."
După ce ne- am închinat, am coborât apoi pe o potecă greu accesibilă, la peştera unde s-a nevoit Sf. Cuvios Ioan de la Prislop, a cărui prăznuire urma să fie peste doar trei zile, în 13 septembrie.
De la Prislop am mers la Alba Iulia, unde ne- am închinat în impozanta Catedrală Arhiepiscopală şi unde am vizitat Muzeul Unirii, precum şi vasta Cetate Alba Carolina, un exempu grăitor de ce se poate face bun în ţara noastră întru aducerea aminte a trecutului.
Cazarea a doua noapte am avut- o la M-rea Râmeţ, mânăstire de măicuţe, ce este aşezată într- un spectaculos cadru natural care ne aduce aminte de Muntele Cheahlău al nostru din Moldova. Biserica este monument istoric din sec. al XIV- lea şi acolo am participat seara la slujba Privegherii, iar a doua zi la slujba Sf. Liturghii.
Joi 11 septembrie autocarul ne- a dus la Târgu Mureş, în apropierea aeroportului, la o mânăstire ortodoxă semi- izolată într- o regiune preponderent catolică şi protestantă, la M-rea “Naşterea Maicii Domnului” –Recea. Modernă, de o arhitectură aparte, ne- a impresionat în mod deosebit pictura interioară care este în totalitate executată în mozaic. Tot acolo am văzut grădini superbe şi un Sf. Altar de vară unic prin designul său.
Ultima mânăstire vizitată a fost M-rea “Sf. Ilie Proorocul” din Topliţa, ctitorie a Preafericitului Patriarh Miron Cristea, care a adus aici în anul 1910 o biserică de lemn. În cripta de sub biserică sunt înmormântaţi părinţii acestuia, George şi Domniţa Cristea. La această mânăstire impresionează faptul că, deşi vieţuitori sunt călugării, aranjamentele florale din jurul ansamblului bisericesc şi al chiliilor încântă şi înalţă spiritul.
Pelerinajul a cuprins în doar trei zile şi două nopţi peste 1400 km de drum parcurs, a fost obositor trupeşte, dar înălţător sufleteşte. Majoritatea credincioşilor participanţi nu au fost niciodată în viaţa lor pe aceste meleaguri, iar unii dintre ei nici nu vor mai ajunge vreodată.
Dar ochii inimii le vor aduce întotdeauna imaginile bisericilor în care ne- am închinat şi am participat la slujbe şi rugăciuni, icoanele sfinţilor la care am fost, frumuseţea naturală a creaţiei lui Dumnezeu şi credinţa că toate acestea vor ajuta la mântuirea sufletelor noastre.
Putem zice şi noi, asemenea Sf. Ioan Gură de Aur: “Slavă lui Dumnezeu pentru toate!”. Amin.
pr.Teofil Leuştean
