„Cea mai mai cruntă pedeapsă ne-o aplică însăși conștiința noastră” – dialog cu un tânăr deținut

Viața parohiei Noiembrie 21, 2014

Joi, 20 noiembrie 2014, la sediul Centrului de Servicii Sociale „Samariteanul Milostiv” de la Săvinești, a avut loc o nouă activitate cu scop recreativ pentru tinerii deținuți din cadrul Penitenciarului de Minori și Tineri din Bacău. Colaborarea dintre instituția băcăuană și Filiala din Săvinești a Fundației „Solidaritate și Speranță” urmărește dezvoltarea unor atitudini prosociale, precum și formarea unor abilități și deprinderi care să contribuie la îmbunătățirea imaginii de sine a persoanelor private de libertate.

Aflat în vizită la Săvinești, unul dintre tinerii participanți la această activitate ne-a vorbit despre atmosfera din penitenciar, dar și despre viața lui dinainte de a fi privat de libertate. Zilele obișnuite includ acum activități de recreere, concretizate în diferite jocuri, precum table, șah sau cărți, dar și plimbări în curtea interioară, activități sportive, vizionarea unor emisiuni și filme la televizor sau discuțiile personale ale celor încarcerați. Activitățile cu regim deschis presupun ieșiri în oraș și discuții cu elevii de la diferite școli, pe diferite teme, sub supravegherea personalului autorizat al penitenciarului. Însă în momentul în care toate aceste activități se epuizează, importantă este discuția pe care fiecare o are cu sine însuși. Cu mâinile încrucișate, tânărul povestește că „aici, în penitenciar, avem timp să medităm la ceea ce am făcut, însă cea mai mai cruntă pedeapsă ne-o aplică însăși conștiința noastră. Cel mai bine îți dai seama de ceea ce ai făcut dimineața – când realizezi că te-ai trezit în același loc, și seara – când ești înconjurat de persoane străine. În loc să fii acasă cu familia sau în cort cu prietenii, într-o drumeție, te trezești în acest loc, unde e destul de dificil de conviețuit și trebuie să fii precaut: să-ți controlezi nervii și vorbele, pentru că totul are o altă interpretare aici”.

Deși înainte de arestare ajunsese să nu mai țină aproape deloc legătura cu familia, acum sprijinul cel mai important îl primește din partea fraților și a părinților. Aceștia i-au fost mereu aproape, indiferent de atitudinea sa și de faptul că i-a făcut adesea să sufere. Niciun prieten din vechiul anturaj nu l-a vizitat de când este în închisoare, însă afirmă cu luciditate că nu poate da vina pe anturaj sau pe droguri pentru situația sa deoarece el a fost cel care a luat deciziile.

„Atunci când nu mai ești independent, încerci să atragi toate forțele din Univers să te ajute”

Acum este pasionat de șah, chiar dacă atunci când se afla în libertate nu era foarte interesat de sportul minții. Cea mai mare bucurie a sa este legată de faptul că a reușit să-și schimbe mentalitatea și felul în care privește lucrurile de care beneficia atunci când era în libertate. Își dorește să facă o schimbare în lume, pentru a ajuta în mod real oamenii. Primul lucru pe care l-ar face după ce iese din închisoare ar fi să recupereze timpul pierdut alături de familie.

O altă pasiune a tânărului este lectura. Îi plac, în special, cărțile motivaționale, din care extrage de fiecare dată sfaturi folositoare. „Ultima carte citită se numea Atitudinea și este scrisă de Jeff Keller. Citindu-o, am învățat că indiferent de mediul în care te afli și indiferent de ceea ce ni se întâmplă în viață, noi alegem cum să privim lucrurile și ce atitudine să avem față de aceste întâmplări. Eu am recomandat cartea aceasta mai multor persoane, însă în penitenciar nu prea ai ocazia să porți discuțiile pe care le poți purta afară”.

Crescut de familia sa în spiritul credinței ortodoxe, tânărul mărturisește că a avut momente în care a uitat complet de divinitate. Însă lucrurile s-au schimbat de când a ajuns în penitenciar. „Atunci când nu mai ești independent, încerci să atragi toate forțele din Univers să te ajute. Așa m-am apropiat și de Dumnezeu”. Fiind o persoană optimistă și curajoasă din fire, a reușit să treacă peste momentele grele din penitenciar. „Cred că am un caracter de luptător pentru că de fiecare dată când îmi puneam în cap să realizez ceva, reușeam. Dacă azi pățești un lucru rău și treci cu bine peste el, data viitoare vei deveni mai puternic și vei face față mult mai bine unor situații dificile”.

Absolvent al unui profil de matematică-informtică, tânărul visa să ajungă inginer mecanic. Acum spune că mai trebuie să se gândească la acest aspect. Și-ar dori ca educația din România să nu-i învețe pe elevi doar formule, pentru că, de cele mai multe ori, acestea nu se potrivesc în viața reală, ci să se axeze mai mult pe descoperirea talentelor și pasiunilor fiecăruia. Totuși, experiența de până acum i-a oferit o lecție de viață, din care este convins că a învățat ceva. „Am crezut că drogurile pot aduce fericirea, dar sunt lucruri permanente în viață pe care nici cel mai puternic drog nu le-ar putea egala”, a concluzionat tânărul.

Mihai Parfeni