CUVÂNT DE MULŢUMIRE al preotului paroh, la punerea pietrei de temelie a bisericii ”Înălțarea Domnului”

Viața parohiei August 27, 2013

 

În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh !

 

„Învăţătorule bine este ca noi să fim aici şi să facem trei colibe, una Ţie, una lui Moise şi una lui Ilie, neştiind ce spune” (Luca IX)

 

 

Înaltpreasfinţia Voastră, preacucernici fraţi preoţi, domnilor parlamentari, domnule primar, stimaţi invitaţi şi dreptmăritori creştini,

 

Timpul pe care-l petrecem este trecător, dar şi unic în aceeaşi măsură de aceea cred că trebuie trăit cu intensitate şi responsabilitate pe de o parte, iar pe de altă parte trebuie ca noi toţi să trăim cu gândul la veşnicie şi la Împărăţia Cerurilor „ce va să fie” sau spre care ţintim.

            Iată-ne aşadar, acum trăind un moment unic în viaţa multora şi a mea chiar ca preot; însă pentru că gândul trebuie să ne fie mereu la Hristos cel Viu, m-am gândit la Praznicul Schimbării la Faţă a Mântuitorului, pe care nu de mult l-am prăznuit şi am început să vă vorbesc folosindu-mă de cuvintele Sf. Ap. Petru, care fiind martor la acea minune a considerat că liniştea şi pacea din acel moment nu puteau fi comparate cu nimic din ceea ce trăise până atunci şi neştiind ce zice a considerat că ar trebui să nu mai plece de acolo.

            Aproape la fel şi eu, „neştiind ce să zic” mai frumos sau mai interesant, ori ce să adaug la cele ce au fost deja, pentru a marca momentul la care suntem martori, vrând ca şi Sf. Ap. Petru să opresc timpul în loc, cred cu tărie că seara aceasta se poate încadra la capitolul istorie ... a comunei, a satului, dar mai ales a parohiei acesteia.

A scrie istorie nu este uşor şi la îndemâna oricui, dar şi aşa, satul şi comuna noastră nu duce lipsă de repere istorice în negura îndepărtată a timpului, iar acest lucru este dovedit la fiecare generaţie de iluştrii înaintaşi, care acum vorbesc în tăcere despre ceea ce au fost şi au făcut.

            Ca o stea luminoasă pe bolta cerească şi ca un reper de mare valoare pentru noi cei de aici stă mărturie printre altele şi „biserica din vale”, ROTONDA de LEŢCANI, unică în România şi în Europa, plină de grandoare şi încărcată de ani, care ne vorbeşte despre leţcănenii de altă dată, care au fost oameni gospodari, de cuvânt şi serioşi, dar mai ales credincioşi, de aceea şi noi generaţia acestor timpuri sperăm nu numai să facem istorie, ci să ne ridicăm la înălţimea înaintaşilor.

            Aşadar, de doi ani suntem chemaţi chemaţi să continuăm credinţa înaintaşilor, să „zidim casă lui Dumnezeu”, iar acest lucru a început să se-nfiripe odată cu hotărârea Sf. Mitropolii de a înfiinţa în această localitate o nouă parohie.

            Cu permisiunea Înaltpreasfinţiei voastre şi a dvs iubiţi credincioşi am să enumăr câteva repere majore, de referinţă pentru parohia noastră, care au adus la lumină gândul ascuns, dar bun, al unora de a zidi o nouă biserică la Leţcani.

  1. 1 martie 2011 – înfiinţarea parohiei
  2. 13 mai 2011 – organizarea unui concurs pentru ocuparea postului de preot paroh
  3. 1 iunie 2011 – numirea preotului câştigător al concursului, prin transfer de la Parohia Lupăria, jud. Botoşani, Protopopiatul Hârlău
  4. 24 iunie 2011 – instalarea preotului şi săvârşirea primei Sf. Liturghii în acest loc
  5. 1 august 2011 – începerea efectivă a slujbelor în parohie; pe scena rămasă de la instalare, în fiecare zi, până la sfârşitul postului s-a săvârşit Sf. Liturghie
  6. 16 august 2011 – rugăciuni de binecuvântare şi sfinţire a Centrului Social de acum (o fostă farmacie), unde vreme de două luni s-a slujit sf. Liturghie, Sf. Maslu, Sf. Taină a Botezului, etc.
  7. 23 octombrie 2011 – sfinţirea bisericii din lemn cu hramul „Sf. Proor. Ilie Tezviteanul”
  8. 21 septembrie 2012 – începerea lucrărilor la demisolul noii biserici
  9. 9 aprilie 2013 – turnarea radierului
  10. 6 iulie 2013 – turnarea celor patru stâlpi de susţinere a cupolei
  11. 17 august 2013 – sfinţirea locului şi punerea pietrei de temelie la noua biserică „Înălţarea Domnului”

Şi istoria nu s-a încheiat...!

 

      Pentru acestea şi pentru multe alte împliniri mă văd dator ca preot paroh să înalţ cuvânt de slavă, dar şi de mulţumire către Preasfânta Treime, care a trimis binecuvântare în acest loc şi a rânduit să avem parte de astfel de momente duhovniceşti.

      Înaltpreasfinţia Voastră,

cuvintele mele nu pot exprima îndeajuns mulţumirile pe care vi le datorăm pentru seara aceasta plină de har, când sunteţi din nou în mijlocul nostru, însă aş vrea să profit de acest moment pentru ca în câteva cuvinte să descriu planul arhitectural al viitoarei biserici. Proiectul este destul de îndrăzneţ şi foarte costisitor, prevăzut cu demisol, iar ceea ce s-a realizat deja cu multă osteneală nu este decât radierul (cota minus 3,60 m). Biserica este după cum se poate observa, prevăzută ca un pătrat cu laturi mari de 25 m/20 m la care se adaugă spaţiile pentru sf. Altar şi locul de intrare. Pătratul are însă colţurile tăiate, iar figura rezultată continuă ideea faptului că această nouă biserică trebuie să se asemene întru-câtva cu ROTONDA şi să fie în acelaşi timp o soră mai mică a bisericii vechi, contribuind împreună la unitatea de credinţă a comunităţii ortodoxe din Leţcani.

      Pentru această idee de care s-au ocupat alţii, aduc astăzi mulţumire celor doi principali contribuitori la demararea proiectului şi la zidirea bisericii, domnul Stelian Turcu – primar al Comunei Leţcani şi domnul col (rz) Emil-Teofil Bălteanu – fiu al satului, datorită cărora s-a ajuns cu lucrările în stadiul actual.

      Cu aceleaşi gânduri de mulţumire şi cu aceeaşi consideraţie mă îndrept către enoriaşii parohiei care s-au implicat alături de noi printre care aş vrea să menţionez pe d-na Rodica Onofrei- ing. Arhitect la serviciul Urbanism al primăriei Leţcani şi mulţi alţii pe care fizic nu aş putea acum să-i enumăr.

      Aş vrea să mulţumesc în acelaşi timp membrilor Consiliului Local, care în proporţie de 80 % au înţeles şi au acceptat dorinţa mea şi mai ales a domnului primar ca biserica „Înălţarea Domnului” să devină o prioritate pentru comunitatea noastră, votând pentru sprijinirea financiară şi nu numai, a acestui proiect. Nu aş vrea să uit nici pe membrii din Consiliu Parohial şi din Comitetul Parohial, care în ultimele luni de zile de când au fost aleşi mi-au stat alături la toate activităţile, continuând de fapt lucrurile pe care le-au început ca membri în Comitetul de Iniţiativă a construirii bisericii, din care făceau parte.  

Nu în ultimul rând aduc mulţumiri personalului responsabil cu executarea lucrărilor, începând cu domnul inginer Carp Gheorghe-diriginte de şantier şi terminând cu directorii firmelor care ne furnizează materialele (S.C. Elkas Home SRL, S.C. Carpatbeton S.A), precum şi domnului Turcu Paul, care este coordonatorul „de facto” al lucrărilor de execuţie a demisolului.

Aş încheia cu câteva cuvinte de apreciere faţă de copiii parohiei, care anul acesta au luat parte din nou la a doua ediţie a Taberei de Pictură desfăşurată la parohia noastră pe parcursul Postului Adormirii Maicii Domnului. Cu această ocazie le mulţumesc lor, dar şi părinţilor lor, precum şi fam. Culipei Ioan şi Laura-Cătălina din Suceava, datorită cărora tabăra s-a desfăşurat în condiţii optime, şi nu în ultimul rând, îndrăznesc să  mulţumesc şi soţiei mele, d-na preoteasă Bortaş Loredana, coordonatorul taberei, ajutată fiind şi de tânăra Alia Toma din Lungani, elevă a Seminarului Teologic „Sf. Vasile” din Iaşi.

Înaltpreasfinţia Voastră,

Sunt conştient că în seara aceasta mă aflu la un început de drum şi că această biserică poate fi pentru mulţi o piatră de încercare, chiar şi pentru mine, dar mai sunt conştient că înainte de toateam nevoie să zidesc biserica din sufletul credincioşilor, de aceea îmi doresc ca acest loc sfinţit astăzi şi biserica pentru care s-a pus piatra de temelie să devină un spaţiu taboric unde locuitorii leţcanilor, în unitate de credinţă, să-şi găsească drumul spre mântuirea sufletului şi schimbarea vieţii duhovniceşti în mai bine.

În al doilea rând îmi doresc ca biserica prin slujirea mea şi a preoţilor ce-mi vor urma să împărtăşească credincioşilor din lumina taborică a lui Hristos, care a luminat mintea şi inima apostolilor, astfel încât după patima Domnului s-au strâns la un loc (chiar şi cu uşile încuiate) pentru a stărui în rugăciunile Sf. Liturghii.

Îmi mai doresc ca liturghiile ce se vor săvârşi aici să aibă puterea de ţine uniţi pe credincioşii fiecărei generaţii (ca mamă a multe neamuri şi generaţii), de aceea, dragi leţcăneni, pentru că nu facem această lucrare pentru noi, vă îndemn la unitate, dragoste şi credinţă puternică pentru a putea prin ridicarea acestei biserici să dăm Slavă lui Dumnezeu cel Viu în vecii vecilor. AMIN!